<  Înapoi la Pagina index cu ALTE VIEŢI ANTERIOARE


Vieţile anterioare ale spiritului

 

SIMONA

Prezentare

De profesie economistă, SIMONA simte o chemare puternică spre spiritualitatea adevărată, cea care îl face pe om mai bun, mai sensibil şi mai iubitor de Dumnezeu. A acceptat cu entuziasm să devină membră a acestui grup de educatori spirituali care şi-au donat comentariile karmice spre folosul minţii şi sufletului românilor de pretutindeni.

Nina Petre
28 august 2012

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Ruggiero Rosario Frantini (1912-1945)

  Carmen Cortez (1817-1875)

 

Episodul 1 - RUGGIERO

RUGGIERO ROSARIO FRANTINI a trăit între anii 1912-1945. Sicilian de origine, a plecat la vârsta de 19 ani spre Torino, pentru a învăţa meseria de cofetar şi a-şi face un rost în viaţă. Ajuns în marele oraş, s-a simţit atras de doctrina nazistă, care tocmai prindea rădăcini şi printre italieni. Abandonând şcoala de meserii, s-a înrolat într-o grupare de presiune politică, teroristă, aflată sub tutela Partidului Nazist din Germania. Tânăr şi fără experienţa vieţii, RUGGIERO a luat de bune toate cele învăţate de la camarazii săi. Şi-au stabilit tabăra într-un cătun din munţi, ieşind de acolo numai pentru procurarea alimentelor şi pedepsirea unor persoane pe care le considerau periculoase, dar mai ales inutile noii societăţi imaginate de ei. În timpul marelui război european le-au dat o mână de ajutor nemţilor, denunţând partizani şi familii de evrei. Au fost omorâţi cu toţii de către trupele aliate, la insistenţele populaţiei din zonă, care nu le mai putea suporta abuzurile şi teroarea.

RUGGIERO nu a reuşit să se căsătorească, fiind mereu în pribegie, pe cărări ascunse. Totuşi, a avut grijă să îşi găsească iubite peste tot unde a poposit, pe unele dintre ele obligându-le cu cuţitul la gât să-i cedeze la pat, considerând că i se cuvenea orice.

Nina Petre
23 decembrie 2007

COMENTARIILE SIMONEI

"Referitor la RUGGIERO, am fost foarte dezamăgită când am aflat ceea ce a făcut. În această viaţă nu sunt în stare să tai un pui de casă (dar să omor un om?!). Nu am făcut acest lucru niciodată. La un moment dat am încercat să devin chiar şi vegetariană (am reuşit 6 luni). Nu înţeleg de unde această schimbare (aproape totală) între ce am făcut în cealaltă viaţă şi ce fac acum. Nu sunt sfântă, dar sunt cu frica de Dumnezeu.

Oare încarnarea într-un bărbat poate să scoată tot ce e mai urât dintr-un spirit? Să ştiţi că am tot urmărit viaţa femeilor (în general) şi am ajuns la concluzia că spiritele încarnate în femei îşi plătesc aici (pe Pământ) datoriile. Nu am văzut NICIO FEMEIE FERICITĂ. Sau nu există fericire AICI pentru nimeni? Mă înşel eu sau femeile sunt cele care suferă cel mai mult?"

SIMONA
27 decembrie 2007
Oradea

"De multă vreme mă frământă problema fericirii oamenilor pe Pământ. M-am uitat în jurul meu, la oameni bogaţi, la cei săraci, la mediocri, şi n-am văzut împlinirea / fericirea la niciunul... şi atunci mi-am pus întrebarea: De ce nu putem fi fericiţi / împliniţi aici, pe Pământ? Atunci au început căutările mele, am citit tot ce îmi cădea în mână despre spiritualitate, ezoterism etc... Am înţeles de ce omul este într-o permanentă căutare a FERICIRII / ÎMPLINIRII şi, de asemenea, am aflat de ce oamenii nu găsesc această fericire / împlinire aici: NU CĂUTĂM UNDE TREBUIE!!!"

SIMONA
27 februarie 2008
Oradea

< sus >

Episodul 2: CARMEN

Spaniola CARMEN CORTEZ a trăit între anii 1817-1875. A fost soţia unui nobil foarte bogat, posesor al unei moşii în sudul Spaniei. Veniturile obţinute din cultivarea viţei de vie şi din vânzarea vinului de cea mai bună calitate i-au adus contelui Osvaldo Cortez o avere imensă. CARMEN, soţia lui, nu avea preocupări în domeniul comerţului, fiind ocupată cu creşterea şi educarea copiilor săi, şapte băieţi şi trei fete. În afara preocupărilor casnice, CARMEN avea de susţinut interpretarea la pian a melodiilor cu care îşi delecta oaspeţii la toate festivităţile organizate în castelul lor. CARMEN mai avea o preocupare deosebită, pe care i-o cunoşteau doar membrii familiei, rudele şi prietenii apropiaţi: era o foarte bună ghicitoare în stele, folosind pentru această îndeletnicire câteva tratate vechi de astrologie, moştenite de la bunica ei. Nu greşea niciodată în ceea ce le prevestea interlocutorilor săi. Mai mult chiar, priceperea în analiza unor evenimente recente îl ajuta mult pe soţul său, contele, în afacerile lui din ce în ce mai profitabile. Din nefericire pentru ea şi cei 10 copii pe care îi aveau împreună, contele a fost ucis într-un duel cu un nobil care locuia în apropiere. Motivul disputei fatale a fost rivalitatea comercială. Şocul psihic suferit de CARMEN şi de copii a fost imens. Nemaidorind să locuiască în acea zonă, s-au refugiat în nordul ţării, unde CARMEN a cumpărat o nouă moşie şi case mari pentru toţi copiii ei. După ce a devenit bunică, a închis ochii, mulţumită că şi-a făcut datoria cu prisosinţă de-a lungul întregii vieţi. Contesa CARMEN s-a remarcat prin fineţea caracterului şi nobleţea comportamentului. Ar fi dorit să cunoască tainele comerţului cu vinuri, pentru a-şi ajuta soţul în munca lui. Ea s-a bazat mai mult pe intuiţie şi pe priceperea la ghicitul în stele. Dacă s-ar fi încumetat să înveţe a se descurca în afacerile cu vinuri, poate că soţul ei nu s-ar fi lăsat păcălit de un rival şarlatan şi nu ar mai fi ajuns la periculosul duel.

Nina Petre
28 februarie 2008

COMENTARIUL SIMONEI

"Încă înainte de a afla adevăratul sens al înţelepciunii, în toate rugăciunile mele îi ceream lui Dumnezeu înţelepciune pentru mine, familia mea si binefăcătorii mei. Mi-ar place să cred că adopt atitudinea înţeleptului, având în vedere faptul că eu am fost o fire impulsivă (şi-mi place să cred că AM FOST impulsivă), astfel încât am ascultat încă o dată de înţelepciunea lui Ptahhotep, care spune că Dumnezeu ne vorbeşte prin intermediul convingerilor profunde. Am considerat că timpul mă va ajuta să găsesc soluţia cea mai bună pentru situaţia mea şi aceasta trebuie să corespundă convingerii mele celei mai profunde.

În ceea ce priveşte înrudirea mea spirituală cu CARMEN CORTEZ, pot să spun că nu am talentele ei muzicale (talentele mele sunt mediocre), însă când eram mică îmi amintesc că am fost foarte atrasă de muzica spaniolă şi de dansurile specifice, aşa încât nu pierdeam nicio ocazie de a dansa pe muzica spaniolă (chiar şi cântată de mine), spre amuzamentul mamei mele.

Despre spiritul critic, pot să spun că eu nu mă prea mândresc cu asta şi mi-aş dori să nu fiu aşa. Acest spirit critic nu mi-a adus decât probleme, pentru că eu obişnuiam să spun ceea ce gândeam şi asta nu a fost în beneficiul meu (şi poate nici al celor din jur), astfel încât am decis să tac şi să vorbesc cu discernământ. "A tăcea este o calitate divină. Ea reprezintă o binecuvântare atunci când este utilizată la locul şi momentul potrivit, iar să vorbeşti e bine doar când poţi salva pe cineva de la un mare pericol." (Ptahhotep).

În timpul în care familia mea se uită la TV, eu citesc cărţi de "suflet" (încă simt că nu am acumulat destul) şi mai am şi un sufleţel de băgat în seamă (îşi cere dreptul la atenţie), aşa încât nu ştiu nici ce vreme mă aşteaptă a doua zi (decât dacă aflu de la ceilalţi)."

SIMONA
2 martie 2008
Oradea

< sus >

Episoadele spirituale de mai sus se regăsesc în cartea

"VIEŢILE ANTERIOARE ALE SPIRITULUI - volumul 1", autor NINA PETRE