Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/ImEwqoIm5K8
A plecat un râu de munte
să ajungă la ocean.
Pietre mari, pietre
mărunte
îl loveau, dar nu-l opreau.
Îl durea că-l zgâriau,
dar rămâneau în urmă.
Răni de la bucăţi de
sârmă
peste tot îl usturau.
Apoi întâlnea copacii
care-l oblojeau pe față.
Flori cu dragoste de
viaţă
îl pupau şi-l vindecau.
Strigă către el un corb
surd pe-o parte, c-un ochi orb:
„Unde mergi
aşa de iute?
Te-ai îndepărtat de munte...”
„Eu mă duc către ocean,
casa mea a rămas în spate...”
zise râul cu
dreptate
corbului cu minte-un gram.
„Hai şi tu! Te port pe gratis,
că şi-aşa pe nimeni n-am.”
„Eu nu vin! E prea departe.
Nu ştiu încă să fac plute
De fapt, tu te
duci la moarte,
fiindcă-oceanul te înghite”
Da, şi-n ocean râul muri,
Da, tot oceanul deveni...
Tot oceanul
deveni...
cântec publicat în 28 iulie 2026
< Sus >
