Sertarul cu întrebări

ÎNTREBARE:

Cum renunțam, sau măcar cum putem sa ne ajutam pe noi înșine sa nu ne mai comparam viața cu a altora? Cum putem sa ne bucurăm cu adevărat de succesul semenilor noștri? Ma bucur când prietenii au succes in ceva ce și-au propus, dar totodata succesul lor nu ma face decât sa-mi aducă aminte de cât de departe sunt de a reuși și eu. Va dau un exemplu, o prietena foarte buna își cumpara o casa, iar eu nu numai ca imi doresc și eu una, poate chiar dinaintea ei, dar sunt plină de împrumuturi (făcute pt a ajuta pe cineva care la rândul sau nu a reușit și uite așa împrumuturile au rămas pe umerii mei). Țin sa menționez ca nu-mi doresc un palat, ci doar un loc care sa ofere stabilitate copilului meu.

RĂSPUNS:

Înţelegând că noi suntem cu atât mai fericiţi, cu cât îi facem pe ceilalţi mai fericiţi. Deci dăruirea noastră şi restrângerea de sine trebuie să fie mai mari decât satisfacerea simţurilor. Că noi nu primim pentru că nu dăruim destulă iubire, grijă, atenţie, susţinere, cuvinte de binevoire, aprecieri, nu facem destul sacrificiu pentru ceilalţi. Când faci totul ca ei să fie fericiţi, vei fi şi tu, când vei fi destul de desprins, încât pierderea sa nu te afecteze. Nu este vorba despre cei dragi, ei nu se pun la socoteală. Pentru că primim din ceea ce dăm. Cu cât dăm mai mult cu atât mai multe bucurii primim. Noi nu avem destulă energie divină miraculosă, din care să se facă situaţiile favorabile, şi ea se obţine prin restrângerea trupului pe toate direcţiile de ataşament şi prin dăruire de sine fără aşteptări şi fără răsplată, degeaba şi fără motiv. Apoi noi mai pierdem energie prin judecată, acuzaţii, critici, supărări, deci se îndepărtează realizarea viselor. Pierdem energie şi prin faptul că dorim intens ceva. Nu aşa, îţi pui dorinţa şi o laşi, o uiţi şi nu te mai gândeşti niciodată la ea. Că un vis nu se realizează pentru că noi ne-am ataşat de acel lucru, şi de aceea suntem puşi să ne străduim, ca prin sacrificiu de sine să primim energie. Uitați ce vă doriți și să nu vă mai preocupe dorința aceasta. Noi nu posesiile lumii trebuie să le vrem ci detaşarea desăvârşită, care este prezența lui Dumnezeu. Numai prezența Sa ne va aduce tot ce visăm fără măcar să ne străduim. Noi pe Dumnezeu să-l căutăm întâi, care este lepădarea de sine, şi apoi orice doreşti ți se va da în dar. Dar nu când vrei tu, ci când nu te mai interesează a avea sau a câştiga. Desprinderea să o obținem întâi și apoi când Domnul este cu noi primim orice vrem. Prezența Lui îți aduce împlinirea visului. Aici este buba: noi luăm mai mult decât dăm, şi nu mai avem energie divină din care se fac toate situaţiile de viaţă. Când luăm pierdem energie, dar când dăm o câştigăm. Totul este pe dos decât gândim noi. Tot secretul este să ne mulţumim cu puţin, şi atunci când suntem destul de desprinşi de lumesc şi uman, Dumnezeu ne va da tot ce avem nevoie. Nu poate să ne dea când voia noastră, adică supărarea că nu avem ceva sau invidia pe ceilalţi, sunt prea mari. Acestea arată ataşament de viaţă. Şi nu primeşte tot ce vrea decât cel desprins de viaţă, cel pentru care a avea sau a nu avea îi este indiferent. INDIFERENT. Bani nu poate avea decât cel care nu este interesat de ei, de a câştiga, de a avea. Cei care au mulţi bani sunt foarte modeşti, şi chiar dacă au un castel, stau în cămăruţa menajerei. Acolo unde este voia ta acolo este şi adversarul care te va opri să ţi se îndeplinească visurile. Renunţă la eu mai important, şi vei primi orice vrei. Când puneți întrebarea: eu de ce nu am, este un eu acolo care blochează împlinirea. Nu vă mai întrebați, și cu cât uitați mai repede această dorință, cu atât mai repede ea se va împlini dacă este o necesitate, și daca aveți puterea să nu vă atașați. Dar daca vă lipiți ușor de toate, veți fi oprită să aveți ce vă doriți. Detașarea de toate trebuie să o obțineți întâi, pentru că orice atașament este in fundal unul, același atașament. Adică vă atașați să zicem de fumat, și nu primiți casă. Orice atașamant de plăcerile simțurilor blochează împlinirea pentru că înseamnă eu mai presus de toate. Și unde este eu, nu este Dumnezeu, deci NU ARE CINE SĂ VĂ ÎMPLINEASCĂ VISURILE. Noi pe Domnul trebuie să-L avem in suflet întâi și apoi El ne dă tot ce avem nevoie fără măcar să cerem. Nu este frumos așa? De ce nu îl vrem pe El în primul rând, și nu lumea? În momentul în care nu te va afecta că nu ai ceva, vei avea tot ce vrei fără măcar să ceri. Eul trebuie să-l laşi in toate, mai mult să laşi de la tine, să nu lupţi şi sa nu te aperi. Lipsa egoului aduce Minunea în viaţa noastră. Fără lepădarea de sine desăvârşită nu se obţine nimic. Dar până nu Îl punem pe El pe primul plan, nimic nu realizăm decât prin chin, și nici atunci nu suntem siguri că ceva rămâne la noi.

Ioana Ioana Vișan Bună seara!Când nu ești sigură ce vrei de la viață cum îmi găsesc calea spre binele cel mai înalt al meu și al întregii Creații. Mulțumesc cu multă iubire și recunoștință!

Marius Ghidel Orice cale alegem e buna. Dacă alegem sa ne opunem iubirii vom fi îngenuncheati cu forța, dar tot acolo ajungem. Când înțelegem ca orice se intampla este bine asa cum este și vine din noi, dar divinul ni le întoarce în oglinda amplificat, atunci nu mai avem ce zice. Eliberarea este de condamnare si învinuire. Dacă nu mai vedem niciun rău sau vinovati în lume, atunci apare o stare de ușurare si libertate de ne descris. Acesta este raiul, când nu te mai superi când ești înjosit. Pentru ca energia care s ar fi pierdut ca sa lupți sau sa te aperi, se întoarce și deschide cerul, și asa te incarci cu viata. Deci te folosești de situațiile neplăcute si prin acceptare te înalți. Nu urci decât prin acceptare.

Drob Marioara Buna seara...intrebare...cât și cum să lupți pentru un om veșnic nemulțumit?Până când să vii cu argumente că viața e frumoasă, că Dumnezeu este in tot si toate,că nici o zi nu se numește pierdută...ci câștigată...că fiecare zi are îngrijorarea și splendoarea ei,că fiecare zi e o lecție..si-o binecuvântare...De multe ori imi vine sa-i zic:- Fie ca tine!...dar o iau mereu de la capăt chiar și când cred că nu mai pot...De unde vine nemulțumirea?din orgoliu?mândrie?sete de putere?...Si-i repet mereu...mereu...ca are 1milion de motive sa fie multumit...chiar fericit...E păcat sa abandonez suportul meu...?ceea ce nu reusesc sa înțeleg este ,are nevoie de suportul meu sau ii place de fapt sa fie veșnic nemulțumit???

Marius Ghidel Pana la infinit. Când hotărârea dvs este ferma, de abia atunci începe schimbarea vieți dvs și a celorlalți. Când iubiți orice ar fi ii alimentați cu energie și se restaurează viata lor și a dvs. Noua ne lipsește aceasta hotărâre definitiva și continua. Ca dacă am face asa, atunci toate problemele se vor rezolva CU SIGURANTA. Nu se rezolva pentru ca noi nu suntem constanți, nu iubim oamenii oricum ar fi ei, ci condiționat. Deci noi trebuie sa le acordam circumstanțe atenuante la infinit. Făcând astfel noi ne comportam ca o ființă divina, și asta este rezolvarea la orice neplăcere. Nu va dați bătută, chiar dacă celalalt nu are dreptate, dații dreptate. Știți cum îl atingeți pe Dumnezeu? Când nu va mai interesează persoana dvs. atunci va uniți cu divinul care este celalalt. Nemulțumirea celuilalt este neiubirea noastră. Ne schimbam noi, se schimba și el. Lumea doar ne reflecta.

< sus >

Nicoleta Cires De ce toți alegem diavolul? Cum sa cred în ceva ce nu vad, nu simt, nu miros?Cum sa cred ca mai este și altceva în afara de viata asta! Dacă nu mai este nimic și e doar o percepție personala a fiecăruia? Ce fac oamenii sărmani care nu au acces la informații? Ei cum se mantuiesc? Ce înseamnă să crezi în Dumnezeu?

Marius Ghidel Pentru ca noi credem ca suntem egoul. alegem eul pentru ca ne raportam la trup si la simturi. Si pana la urma ne raportam la placere. Diavolul este urmarirea placerii peste masura. Este eu mai presus de toate. Pana nu ne abandonam pe noi in mainile Lui, nu avem acces la cunoastrea sensibila, la Taine. Trebuie sa fii tu intai infrant cu inima si atunci vei cunoaste zeii. Trebuie sa fii iubire pana la capat, smerenie, daruire, si atingerea acestor insusiri divine, este credinta. Aceste insusiri sunt prezenta lui Dumnezeu in sufletul tau, si daca El este cu tine ai toata increderea ca te va ajuta in toate. Omul care nu iubeste, nu il simte in el. Dar fara sa fie umil, nu poate sa-L simta pe Dumnezeu. Smerenia lui ese prezenta Domnului si credinta. Nu putem cu mintea cunoaste cerul, ci numai cu inima, iubind. Iubim orice ar fi, si dragostea noastra este Dumnezeu. Dar daca nu Iubim, nu-L simtim. Este o povestire scurta: vine un ucenic la Ghandi si ii spune: maestre, arata-mi unde este Dumnezeu? La care Ghandi ii raspunde: langa orasul nostru este o cariera de piatra, toti cei care lucreaza acolo, Il cunosc! Cunoasterea sensibila a lui Dumnezue nu tine de informatie, ci este un contact direct cu El, prin iubire si daruire de sine desavarsita. Iubirea noastra este Iubirea Lui. Ne mantuim numai prin lepadare de sine. A Iubi, a te lasa pe tine, a te goli de eu, este prezenta Domnului. Prezenta Lui este constiinta ca El este cu tine, in chiar miscarea sufletului tau de iubire. Devii una cu El, dar nu este o presupunere mentala, ci este o increderea cea mai mare ca daca tu iubesti, El este cu tine, si toate vor fi bune cu siguranta. Este cea mai mare siguranta si dovada ca El este cu tine, numai atunci cand tu iubesti orice ar fi. Omul care nu iubeste, nu se simte una cu divinul, si de aceea nu are incredere, ii este frica, se teme, se indoieste sau este rauvoitor. Pentru ca nu isi da voie sa iubeasca. Oamenii nu isi dau voie sa iubeasca pentru ca li se pare rusinos, si cred ca isi pierd puterea si autoritatea, si controlul. Pentru ca stiu foarte bine ca a Iubi inseamna a te lasa pe tine, a te jertfi pentru ceilalti, a te supune, a accepta si a darui continuu. Si asta nu ne convine. Noua nu ne place Dumnezeu, si fugim de El cat putem. Noi vrem lumea su fericirile ei, dar cand vrem lumescul si umanul devenim diavoli. Și nu se mai intelege nimeni cu noi. Noi ca sa traim si sa fim fericiti ar trebui sa traim desprinsi, pentru ca NU apartinem acestei lumi. Noi venim din alta lume si la sfarsit ne vom intoarce tot acolo. Noi petrecem aici, un timp echivalent fata de infinit, cu o secunda. Deci nu conteaza. Viata este secundara, sufletul este primordial. Noi nu Il simtim pe Dumnezeu pentru ca punem viata pe primul plan, cand ea este intotdeauna planul doi. Mereu este mult de spus. Cititi cartile.

Georgeta Ionescu Scrieți superb ,cel puțin mie îmi place , mulțumesc. Mulțumesc , mulțumesc

Marius Ghidel Și eu mulțumesc. Un om orgolios va contrazice, și va lupta sa și impună dreptatea si adevarul lui. Dar cei care au puterea sa accepte aceste lucruri fără sa se razvrateasca, aceia înseamnă că sunt smeriți, și aceasta înțelegere mult bine o sa le facă. Va apreciez mult!

< sus >

Ildiko Gross Ne spuneti in prima carte ca trebuie sa ne luam gandul si de la TRECUT ca sa ne micsoram EUL. Ce inseamna asta mai exact, cum ne influenteaza trecutul?

Marius Ghidel Asa este. E cea mai reconfortanta stare, eliberatoare, pentru ca eliberarea este de condamnare și învinuire, de ai judeca pe ceilalți. Și când atingi aceasta stare și nu mai vezi niciun rău sau vinovat în lume te cuprinde o bucurie si o fericire trainice, care durează. Apoi din exterior îți va veni ceea ce ești tu în exterior. Și dacă în tine este numai iubire din fata va veni tot asa. Dacă știm lucrul acesta, de ce nu am vrea sa avem o viata frumoasa?

Ildiko Gross Citesc prima carte...fascinanta! Nu ma pot opri din citit! Intrebare : chiar nu e bine sa intervenim? Daca ne vedem proprii copii ca sunt preocupati de material, sa nu le spunem nimic? Citez : “ Sa lasi lumea in pace, sa o lasi sa fie cum vrea ea, sa nu intervii”.

Marius Ghidel Le spunem experienta noastră dar ii lăsăm sa aleagă, și dacă petrecem mult timp cu ei ne vor urma, dar vor gândi și singuri. O sa fie următoarea carte despre relații, despre femeie, bărbați, copii, și se va înțelege bine asta. Oricum copiii au programul lor divin și îl vor urma. Dar când ii sprijinim, dar le dam și libertate de alegere, atunci vor fi înțelepți și independenți. Cum fac păsările, le arata puilor cum se face, ii sprijină, dar le dau libertate. În martie cred ca o sa apara cartea 4. Vedem. Și nu e bine sa intervenim, atunci ii dam Domnului problema noastră și noi o uitam. Și ea se va rezolva în modul cel mai bun posibil. Întotdeauna ii lăsăm Lui grijile și asa viata noastră devine minunata. Noi o controlam și de aceea este un chin, pentru ca acolo este un eu, voia noastră care va genera un adversar, o împotrivire din partea vieții. Deci când vrem sa se facă voia noastră, putem ști dinainte ca lucrurile se vor termina prost.

< sus >

Daniela Vasile Din experienţa mea de viaţă mi-am dat seama că totul este scris. Cum mi-am dat seama ? Am avut un vis pe la 25 de ani când mi-am pus busuioc sub pernă, de la părintele, de Bobotează. Am visat viaţa mea, destul de mult din ea pentru că şi acum mi se întîmplă lucruri pe care le-am visat şi am 46 de ani. Deci pe un timp destul de lung .Problema este că am visat şi sentimentele. Ele se întâmplă întocmai fără nicio marjă de eroare. Atunci unde este liberul nostru arbitru. Există el sau este doar o invenţie a noastră, a oamenilor? Si mai este ceva. V-am citit cărţile şi nu mai reacţionez. Ştiţi ce am obţinut? O scădere a intensităţii dureii. De exemplu dacă mă lovesc din greşeală la cot, să zicem sau de pcriorul patului la o unghie, sau la picior, intensitatea durerii este mult, mult diminuată sau uneori chiar inexistenă, deşi înainte, când obișnuiam să reacţionez, durerea era mut mai intensă. Este uimitor acest lucru.

Marius Ghidel Frumos ce spuneți! La nivelul nostru părem ca avem liber arbitru, dar Dumnezeu cunoaște toate alegerile noastre pana la sfârșitul veacurilor. Pentru el lucrurile deja s au întâmplat. Cei care au capacități deosebite se ridica în conul temporal și pot sa vadă ce urmează sa se întâmple. De ce ați obținut reducerea durerii? Pentru ca s a diminuat Ego-ul prin înțelegere. Înțelegerea este ca un reflector pus pe modul lui de a acționa. Dacă înțelegi cum face nu mai poate acționa. El funcționează numsi în ascuns. Cu cât mai mare este observarea tiparelor în viata de zi cu zi la dv sau la cei din jur cu atât mai repede va veți vindeca destinul și l veți schimba. Locurile unde nu vedeți ce face Ego-ul acolo vor fi distrugeri mari făcute de el sau suferință, boli, necazuri.

Gabriela Rau Bună ziua. Am citit cartile dv si ele sunt balsam ptr sufletul meu, zilnic. Astept cu nerabdare pe celelalte pe care le publicați . Intrebare: cum sa pot accepta plecarea din aceasta viață, a celor pe care îi iubesc? Cum sa fac sa simt ca el este bine? Sau ca a plecat ca asa a vrut? Sau sa stiu ca este bine acolo unde este? Multumesc din suflet!

Marius Ghidel Daca dvs va ganditi la el, spontan, necautat, atunci si el se gandeste la dvs. Daca insa va ganditi ca vreti, ar fi bine totusi sa-l lasati sa urce, sa evolueze acolo. Moartea este o mare eliberare si bucurie pentru suflet. Merge acasa. El nu are nicio treaba cu lumea aceasta, nu apartine ei, el merge acasa. Ca daca tot va ganditi la el, il tineti jos, legat. Dat-i drumul sa se ridice. Este un suflet ca oricare, acolo nu ne apartine nimic. In plus va legati mai mult de lumea aceasta. Nu poate fi pe primul plan, este secundara. Am venit aici pentru dincolo. Cand ajungem dincolo de fluviul de ganduri uitam tot, și pe cei dragi, nu ne mai interseaza nimic, dar nimic, ci in fata avem un alt orizont si alta viata. Lasati-l sa urce! Faceti pomenirea lui cand trebuie, si apoi uitati. Va faceti rau si dvs, ca apare voia noastra peste voia Lui. Nu ne apartinem noua, nimic nu este al nostru, nu avem nicio treaba cu nimic. Este doar eul care se manifesta, dar tot ce spune el este fals. Lasati-l sa se intoarca in Iubire, asa se va eleva si se va elibera din legaturile cu pamantul. Sufletul dupa moarte trebuie lasat se se ridice, iar noi prin gandurile si regretele noastre care vin din eu, si sunt false ne opunem ordinii divine, si vom suferi. Acolo unde apare suferinta nu este adevarat ce ne spunem. Iubirea doar elibereaza, si nu retine nimic pentru sine!

< sus >

Ildiko Gross Cine este de fapt diavolul?

Marius Ghidel Acuzațiile noastre, nemulțumirile, reproșul, condamnarea, cel care contrazice, învinuirea, lupta pentru eu mai presus de toate, apărarea, gândurile negative, cel care jignește, umilește, acuza, critica, judeca, sunt toate duhuri ale întunericului, sunt diavolul.

Eliza Caliskan Buna ziua, Marius Ghidel. Ce este ACCEPTAREA si ce este NEACCEPTAREA? si de ce nu pot sa accept? de ce vreu sa traiesc in neacceptare, desi imi produce numai durere? multumesc frumos.

Marius Ghidel Comentariile, nemultumirile, criticile, supărarile sunt neacceptare, reactia, pretentiile, lupta pentru interesul propriu si apararea, inseamna eu. Adica eu pe primul plan. Si datorita acestui eu mai presus de toate, avem toate necazurile in viata. Daca nu ne deplasam spre Dumnezeu prin iubire, putem ajunge la El prin suferinta.

Pocnet Maria: Chiar inteleg ca iubindul mult pe Dumnezeu ai tot ce ti trebuie si simti ajutorul divin,Da nu inteleg cum sa iubesc pe cineva,ce vine biat toata seara si mi rupe oasele,cred ca nu trebuie sa iert,ca i blasfemie,adica eu cea mai perfecta creatia a lui Dumnezeu,facuta dupa chipul lui,ma las zdrobita,,si mi se spune sa iert ,sa nu l dusmanesc etc M a impresionat tare un domn ce si crestea singur copii ,ca nevasta cam rea de temperament,il tot parasea.Cred cu tarie ca Dumnezeu nu ingaduie ,fiind un tata bun,una sa si bata joc de baiatul lui.Si de isus si au batut joc.. imi veti spune,da atunci sacrificiul Lui a fost zadarnic.

Marius Ghidel: Intai femeia sa nu gandeasca rau despre sotul ei, si sa-l respecte si sa-l iubeasca. El o respecta cu Iubirea ei fata de el. Si atunci el o va respecta si o va ocroti. Daca ea nu il iubeste, el o va umili. Rolul lui este sa scada orgoliul femeii care este in stare sa ucida viata. Intai femeia trebuie sa-l atace, ca barbatul sa reactioneze. De ce raspunde el agresiv? Pentru ca energia femeii este dubla, si ii distruge campurile numai prin ura sau repros, ori comentarii rautacioase. Cand vezi ca un barbat reactioneaza, inseamna ca femeia l-a judecat inainte. El doar i-a intors ceea ce este in ea. Barbatul Iubeste femeia cu iubirea din ea fata de el. Daca intai ea nu il respecta si ii saboteaza autoritatea, atunci el se va purta urat cu ea. Nimeni in natura nu isi permite asta. Femela leoaica nu ataca masculul cu toate ca el nu face nimic toata ziua, nu vaneaza, doar mananca. Femela vaneaza si ii aduce prada masculului, el mananca primul si toti ceilati stau si se uita. Leoaica nu poate sa-si permita sa-si atace masculul pentru ca atunci dispare specia. Barbatul este cum este sufletul pentru noi. Femeia este trupul, materia, lumea. Niciodata trupul nu poate sa-i spuna la moarte sufletului mai vreau sa traiesc100 de ani. Cand sufletul pleaca, s-a terminat cu totul. Deci daca in natura principiul feminin respecta cu sfintenie principul masculin, atunci in lume va fi pace si buna oranduire. Ca altfel viata ar disparea, cand femeia omului se ridica impotriva babatului sau. Femeia este secundara, asa cum trupul sau viata sau lumea aceasta sunt secundare. Nu pot fi pe primul plan. Noi intai suntem suflet si apoi luam un trup. Invers nu se poate. Trebuie sa respectam ordinea divina cu cea mai mare recunostiinta.

Pocnet Maria: Nu i adevarat .sunt barbati atat de ticalositi ,incat nici o iubire ori respect nu i schimba si cu cat femeia i mai umila cu atat el o calca in picioare.Sa va dau un exemplu..Bunica mea avea 6 copii,Bunicul frumos,antreprenor de paduri in Banat,cu bani de dat la femei .joc de carti,bautura,pune pariu ca si aduce femeie in casa si nevasta lui nu zice nimic.si a castigat pariul,ba a adus bunicii si o fat facuta cu alta,bunica era ca un inger ,ca o umbra ,sa nu l supere si el tot ticalos a ramas.Si leoaica isi hraneste leul ca i o forta in cazul in care ar fi agresata de alti lei,,deci ceva interes are ea.

Marius Ghidel: Daca femeia este smerita de la inceput nu va alege un barbat care sa-i faca rau, nu va face o alegere gresita. Daca nu este asa, ea va alege pe acela care sa poata sa o deranjeze cat mai tare ca sa-i taie orgoliul. Cum e femeia,, asa este si barbatul ei. Orgoliul femeii, pentru ca are in spate o energie dubla, ataca universul si de aceea este micsorata in felul acesta. Intai ea trebuie sa fie APRIGA, ca apoi sa aleaga singura un barbat care sa o dezamgeasca continuu si sa-i faca rau. Ne uitam la barbat si stim cum este femeia lui. Daca barbatul o inconjoara cu dragoste si respect, si nu stie ce sa faca ca ei sa-i fie mai bine, este pentru ca asa este si sotia lui! In momentul in care femeia il va iubi orice ar fi, atunci Dumnezeu il va schimba pe barbat si ii va ridica caznele ei. In momentul in care oamenii se smeresc, Domnul le ridica suferintele. SOLUTIA ESTE INTOTDEAUNA MAI MULTA IUBIRE! Dar noi facem invers, nu mai daruim deloc, si apoi ne plangem ca lumea este rea. Da, este rea pentru ca noi nu o mai iubim destul, nu o mai alimentam cu energie.

< sus >

Eduard Gheorghe Multumesc frumos pentru raspunsul Dvs. De multe ori i am judecat pe soț si pe copii din dorința de a fi bine si de a nu suferi si de a reuși în viață. As mai avea o intrebare: de ce este băiatul atras de jocuri? De multe ori in loc sa învețe se refugiază în jocuri, iar soțul prefera sa stea mai mult la serviciu decat sa vina acasa. Nu i mai critic dar imi doresc o schimbare care nu apare. Nu stiu sa le arat copiilor cât de mult ii iubesc..chiar dacă le oferim condiții f bune de trai la nivel spiritual ma simt detașată de ei. Nu simt o "căldură "deosebita fata de ei. Cu toate astea sufar f mult cand ii vad ca nu asculta de noi. Ce pot face? De ce sunt asa si cum pot lucra cu mine in acest sens? Cum pot sa i iubesc mai mult? Sau nu este bine nici prea multa dragoste?
Si inca o întrebare: este normal sa i ținem din scurt la aceasta varsta? In sensul ca nu i dam f multi bani pe mana si i luam telefonul seara la culcare. Multumesc mult pentru ajutor!